miercuri, 29 decembrie 2010

What I loved in 2010...

"Amount of words"                                         
Friends                                                 
Fun                                                      
Learning Cyrillic Alphabet                              
"Bury it"                                                         
Face my dad, swearing him&Co.          
9 Guys                                                          
The Summer                                                 
"BB-efil"                                                                                     
Love                                                              
Whiskey Bar                                                  
Secondhand Serenade-Your Call                   
"Vise în Iarbă"                                               
Facebook                                                     
Train                                                             
Money                                                          
My hair                                                        
"It makes no sense all"                                  
Black Pens                                                 
Camps
Grills                                                            
Jokes                                                          
Cafes
Coca-Cola                                                           
Pineapple                                                     
Raccoons
Family
Râmnicu Vâlcea                                           
Partys                                                          
Shopping                                                     
Yahoo ! Messenger                                     
My Phone                                                   
School&Co.                                        
Buying Books                                             
My Maid                                                    
Hair Straightener                                         
Full Metal Panic
Movies                                                      
The green color
Guitar
Cosmote
Free-time
A lot of girls
"Life with Louie"
Symbolicist Romanian Poerty
"Forest of the Hanged"
"Adam and Eve"
"Fervor"
"Both"
"Childhood Lane"
"In Medeleni" trilogy
"Novel of the Nearsighted Adolescent"
"With the Gypsy Girls"
Ionel Teodoreanu
Mircea Eliade
Liviu Rebreanu
George Bacovia
Dumitru Iacobescu
Stephenie Meyer
& Others
Undisclosed Desires
Rain
Dreams
1 Special Photo
More Photos
Games
Vid's
Friendship
Honesty
Happiness
Beauty
Ecstasy
Ancillary
Mistery
Sharing Secrets
Telling Stories
New Year's Eve
Memories...

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Paradoxul Mincinoşilor - Epimenide

Epimenide - poet şi filozof grec. Acestuia i se atribuie următoarea afirmaţie din care s-a format celebrul paradox al mincinosului:

Epimenide, Cretanul, spune că toţi cretanii sunt mincinoşi.
Dar Epimenide este cretan.
Deci Epimenide este mincinos.
La care Epimenide ar putea raspunde:
De ce mă faceţi mincinos?
Eu mint, dar nu e adevărat că mint.
Ce vă spun eu este o adevărată minciună sau o minciună adevarată?
Daca vă spun că mint, acest lucru este un adevar sau este o minciună?
La această întrebare sunt posibile două răspunsuri:
1. minte - dacă minte, atunci este fals că minte când spune că minte deci nu minte.
2. nu minte - dacă nu minte, când spune că minte, atunci minte.

            "Paradoxul mincinosului a rămas până astazi de nedezlegat, oricâte încercări s-au făcut de la Aristotel până la B. Russell. Acest paradox şi încă vreo câteva altele de acelaşi gen, arată într-un mod izbitor cât de adâncă este confuzia pe care o produce minciuna sau o vicioasă întrebuinţare a gândirii şi a limbajului. Aristotel (De Sophisticis Elenchis, 25; Etica nicomahica, VII, 3; Metafizică IV, 4-5) vede în acest paradox o poziţie sofistică după care totul este adevărat sau totul este fals, iar mincinosul intra în contradicţie cu sine însusi de îndată ce a enunţat poziţia luată. Mincinosul care pretinde că minciuna e adevarată, şi că adevărul e minciună afirmă că totul e sau adevăr sau minciună, făra putinţă de a distinge. Şi Aristotel observă că "acela care afirmă că totul e adevăr dă putere de adevăr si afirmaţiei contrare, de unde reiese că şi afirmaţia sa este neadevărată. Caci afirmaţia contrară nu admite că a sa ar fi adevărată. Iar cel care admite că totul este fals declară că şi afirmaţia sa este falsă" (Metafizică IV, 8), încât după Aristotel, asemenea afirmaţii sunt nule, pentru ca se distrug una pe alta. Mincinosul isi distruge singur afirmatiile.
           Logica matematică modernă a reluat paradoxul mincinosului şi consideră că l-ar fi rezolvat. B. Russell insistă amănunţit asupra paradoxului lui "Epimenide, cretanul care a afirmat că toţi cretanii sunt mincinoşi, şi a întrebat dacă spunând aceasta, a minţit sau nu. Acest paradox apare în forma cea mai simpla atunci cand cineva afirmă : "Eu mint". Daca el minte, este o minciună că el minte, şi în consecinţă el spune adevărul; dar dacă el spune adevarul, el minte, căci face ceea ce spune. Astfel, contradicţia este ineluctabilă. Contradicţia este mentionată de Sfântul Pavel care nu acordă însă nici un interes aspectelor logice ale contradicţiei, el urmărind numai să demonstreze faptul ca păgânii sunt spurcaţi". B. Russell găseşte că pentru rezolvarea paradoxului este necesară o anume ordine de propoziţii generale, propoziţii de ordinul 1, de ordinul 2, care se referă la anumite totalităti, cu un caracter tehnic de strictă specialitate matematică."       
                                                       Pr. Prof. Sebastina Chilea                                                                                          

Şi totuşi, oricât am încerca să înţelegem paradoxul mincinoşilor, într-un mod logic moral, devenim ilogici matematic si invers. Insolubilitate. În definitv, ne supunem metafizicii necesitând logica; logica, un ansamblu de principi şi crezuri create pentru ea şi de ea. Contradictie.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Poveşti vechi în haine noi

         Scăpat din pumnul priveliştilor mute, amurgul se risipea fără de mister şi de solemnitate în tăcerea scrisă cu ţigarete pe jumătate fumate. Rezemată de stâlpul somnoros, surd la orice mişcare, urmărea valurile de sânge cum îi năvăleau în obraji. Zadarnic luptase împotriva gândurilor apăsătoare. Zadarnic băuse.
         'Eu, să o iubesc pe ea...o ea ca şi mine!'
         Precum o lampă ce filează o singură clipă numai într-o odaie albă, minciunile şi făţărnicia ei, îi mânjiseră tot sufletul, toate amintirile, toate bucuriile, lăsând înapoia lor urme de funingine. Clipele de tandreţe se prefăceau în lupte, evitând trânta erotica: un dans cu paşi violenţi, aritmici pe sunet de vioară. Ritmul lasciv al trupurilor alăturate, iscoditoare, duce mereu la curba erotică . Pe când o luptă, oricât de strans ar fi legate corpurile tinere, este până la sfarşit o bătălie, mai crudă, mai sinceră.
         Sufletul proaspăt creionat cu cenuşă plângea în hohote.
         'De ce o iubesc?'
         Ar fi vrut să o urască ! Da! O ura cu întreaga indignare a tot ucis de ea. O ura fiindcă minţea. O ura fiindcă era frumoasă, adorabilă, cu aerul ei de copil exaltat de fluturi şi zăpăcit de soare, şi trupul ei graţios, îngrozitor de feminin... Trupul ei alb, dur şi dulce, cu sânii, pulpele şi şoldurile ei atât de divers rotunjite... O ura pentru că nu putea să o urască... şi cum ar fi putut când avea încă aceleaşi mâini care o dezmierdaseră şi aceeaşi inimă umedă de amintirea sărutărilor ei...
        Tăcere...Tăcere...Tăcere...
Mai avea cateva ore din noapte...Nu ! Avea mai curând siguranţa eşecului. Lipsa de egalitate a energiei, absentele ei prelungite provocau somnolenţă, lene, dorinţă de lenevire; fum de ţigară, lipsă de voinţă. În fond, nu o mai interesa nimic...
Şi continuă să îşi dilate plămânii cu jumătăţi de otravă...

miercuri, 1 decembrie 2010

Decembre

"I could spend my life in this sweet surrender
I could stay lost in this moment forever..."

          Plouă. Eşti gri. Vocea-ţi disecă ultimele gânduri iar ochii privesc apatic. Îmi chinui auzul cu vorbe de plumb, nesatisfăcut de ploaia ce-mi captează atenţia. Tuşeşti. O adiere slabă de nicotină se pierde în răceala aerului. Inhalez durere, în timp ce tu mă laşi pierdută în braţele tale. Păşeşti în absenţă. Mă cauţi când sunt de fapt a ta. Te simt, te-ating, te gust...plăcere. Momente de slăbiciune îmi invadează trupul...Amor de decembre.
[...] Si plouă.