vineri, 30 septembrie 2011

Ingrop inca un mort iubit

              Ploua dulce, rascolind miros de pamant negru. Indivizi anonimi imi cercetau pasul rupt de asfalt, cu ochi grabiti si trupurile lor zvelte. Zumzetul aglomeratiei, oamenii zgomotosi si miscarile lor dezordonate palmuiau linistea de odinioara, desfiintand-o cu repeziciune.Viata trecea mereu pe aleile luate la pas. Sub cerul anemic, orasul indoliat dansa pe ritmuri mate, prim fumuri si cenusa iubirilor apuse in zile de demult.
''Azi nu ma mai intorc acasa.'', sopteam alert prin buzele aprinse de sarutari fierbinti de nicotina. Vedeam cum te apropii, in cerul cu dungi pale, stinse. M-ai luat usor de mana, cu gesturi mute, trezind in mine intreaga lume adormita. Si-mi aduceai a cliseu blond al anilor '50. Tigarete lungi, buze puternic rujate; degete strans legate, palme-mpletite si miscarile-mi bolnave si incete.
             Crepuscul de visari, spart de necunoscutii trecatori ai vietii mele. Aveam ochii grei si putrezi de vicii si sperante. Dar ochii mei erau numai ai tai! Stiai, si totusi zambeai, descretindu-mi fruntea-nvinetita, pe umarul tau.
Cateodata insa, parea ca nu dai doi bani pe noi. Pe mine, pe el... Cateodata, lasai capul usor pe spate si-mi ziceam ca zbori spre alte zari. Iti placea sa-i uiti pe toti, respirand linistita din adancul pieptului. Te-ascultam cu trupu-mi bolnavicios si sufletul murdar, plin de pacate. Te-ascultam mereu, dar oare tu m-ai auzit vreodata? Iti spuneam atatea si totusi, nu ti-am zis nimic niciodata. Cascam gura larg, lasand sa tipe tacerea, in timp ce-mi prindeam tamplele-n palme, incet si fara sunet. Ma rezemam de pereti reci, tatuati cu ganduri straine, privindu-te cu vidul ochilor. Lasam sa treaca asa minute, ore, zile...
[...] Azi, aleile sunt goale. Pot sa treaca oamenii cu viata lor de toate zilele.

vineri, 9 septembrie 2011

Traind absent

E-n moarte sigura cu noaptea-n camera de zi... Coniac, cafea, tigari, foi cusute-n poezi. Nu e culoare, decupeaza tineretea din reviste si ziare, coase visele de mobila si covoare. Suna o sonerie, telefoane, muzica e prea tare; o da incet si scrie:
Ea are 16 ani si n-are stare, isi stinge lumea intr-o noapte cu o boaba si-o tigare, bea tarie pana plange, calca pe cruce si se culca, bea cafea si baga munca pana-adorm oasele... Inchide ranile cu fum, ineaca ingerul cu scrum, toarna alcool, isi coase buzele cu alte buze, isi cere scuze, si te-asteapta sa adormi... Si nu e patul pat daca nu-s doua perne sifonate, si nu e somnul somn daca nu o prinde ziua-n alta parte; un semn inchis ca intr-o carte...
Asculta pulsul altcuiva, inchide ochii si respira, simte lumina tot mai slaba, setea obscura, lumea-njura si se pierde in temperatura. Ridica inima din piept si se priveste in ea, mai stinge niste cancer, mai soarbe o cafea, trosneste niste degete, deschide un ziar si iti citeste horoscopul iar si iar, cand simte ca nu-si minte destul timpul...
Deschide tipla, fierbe praful, naste linistea dinaintea furtunii, tremura tare...ca fantezia fara tunete e ca o lume fara sunete si semafoare. Deschide toate usile, face curent in sine; farduri, masti si pastile, marfa, droguri si monstrii de bucatarie...

E-n moarte sigura cu noaptea-n camera de zi... Coniac, cafea, tigari, foi cusute-n poezi. Nu e culoare, decupeaza tineretea din reviste si ziare, coase visele de mobila si covoare. Suna o sonerie, telefoane, muzica e prea tare; o da incet si scrie:
Sevraj.

                                                                                                              Steleverzi

joi, 1 septembrie 2011

De mana cu vara

Timpul vine din viitor...
Treceti ochii grabiti prin randuri de ganduri amare, scrise de-o vara cu flori in numere pare; ganduri pierdute-n prosoape, uitate-n nisip.
Arunca-ti visele departe, in toamna zdrentuita de culori, frunze si-alei murdare. In vieti aflate-n putrefactie.
Treci prin tentatii, leaga relatii scurte cu chipuri vesnic pierdute-n bai de soare si de fum, placeri ascunse-n bautura; ce dragi imi sunt cei anonimi.
Talpi arse si cojite, se plimba lent pe pictori de cuvinte, cu negru cearcane sub ochii lenesi aruncati pe schite vagi a o mie si una de probleme.
Si-am inceput alert, ti-am spus prea multe ca mai incolo sa le uiti, dar nu-i nimic, nu-ti cere scuze.
''Eu nu ma supar niciodata.''
Sfarsit de vara-a numerelor pare, cand timpul vine din viitor, trece in urma, cade usor si o acopera cu flori, caci mortii mor si ei mereu.

Un cer violet, departe, cuvinte scuipate intr-o dimineata aspra de septembrie...