vineri, 31 ianuarie 2014

tu m-ai adus la viata s-ai omorat tot ce aveam

            Eu astazi nu am suflet, eu am doar mortii mei din camera de zi, intinsi pe jos in resturi de mancare. Am grija de ei, caci doar ei au mai ramas lipiti de carnea asta putreda cu miros de talpi cojite din gustar. Tu astazi nu ma ai, tu nu mai ai nimic din mine. Ti-am supt din piele ani la randul si-am respirat parfum de inmormantare in fiecare gura din tine, in fiecare rupere de carne cu os si sange. Dar ale mele guri barbare, flamande si straine de otravuri, ce-ti sarutau cu buzele pe rand si sani si coaste, sau coapse intins-mpinse in cearceaf, au sapat si au sadit adanc in mine cu dinti murdari si galbeni, flori in pamant cu mucegai.. Sufletul meu e un cavou al mortilor tarzii, oras fantoma cu-asfalturi de infern pe care trece in drumul sau, cortegiul mortuar. Eu astazi am sufletul plecat si corpul lins de limbi sleioase si maini ce il framanta tot. Dar azi deja e noapte. Pe mine noaptea ma iubesc stafii.