tag:blogger.com,1999:blog-77814262771230243162024-03-14T08:21:33.486+02:00Finding beauty in negative spaces."-You write so beautifully.
The inside of your mind must be a terrible place." Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.comBlogger57125tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-62077493436311877042015-01-29T23:15:00.001+02:002015-01-29T23:19:38.150+02:00acasa<div class="MsoNormal">
Ce ploaie murdara-i afara. Sau poate ca astfel mi s-a intiparit imaginea lumii pe retina, o
aglomeratie de suflete putrede, mancate pana la os de cel mai crud cancer,
lesuri mutilate ce cauta sa-si spele pacatele in smoala de dincolo de ferestre. Ochii
caprui au obosit privind acelasi peisaj de ani de zile, precum un bolnav inchis
intr-o casa fara usi si fara ferestre, unde lumina zilei e doar o inchipuire a
unei minti tulburate de solitudine. Poate ca propria-mi minte este un labirint
al carui arhitect si prizonier sunt eu, o inchisoare fara gratii si lanturi
pe care am construit-o din proprie initiativa. Un rand de ziduri are nu doar
capacitatea de a imprejmui pe cineva, ci si de a-l tine la distanta de ceea ce
se regaseste in afara lui. Pentru ca deseori alegem sa ne faurim un univers
inchipuit in care sa putem respira fara masti de oxigen sau masaj cardiac, unde
zilele care trec nu te lasa cu rani de resuscitare pe sanii dezgoliti sub
privirile impasibile ale unui grup de doctori cu mult prea multi pacienti decat
pot tine in grija. Insa ce pret au propriile iluzii de care ne lasam furati de
bunavoie?</div>
<div class="MsoNormal">
Eu am platit de fiecare
data cu prea mult suflet .</div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-68995853936105702312014-06-19T15:26:00.001+03:002014-06-19T15:26:17.311+03:00my head is an animal<div class="MsoNormal">
<a href="https://38.media.tumblr.com/e410c69699e3c47bc93b53692a3d918c/tumblr_n6ys0fVywk1sjznb9o1_250.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://38.media.tumblr.com/e410c69699e3c47bc93b53692a3d918c/tumblr_n6ys0fVywk1sjznb9o1_250.gif" /></a><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"> Si-a aprins o tigara si a potrivit-o cu grija intre buzele uscate de
vorbe si satule de gustul sarat al ochilor. Era o catastrofa cu oase zdrobite
de rugina si ochi cu vase sparte, ochi care derulau prin genele intinse catre
univers povesti vechi in haine noi. Astazi isi permise sa uite de sine, caci
astazi nimeni nu avea sa ii mai calce pragul, la fel ca ieri si poate si ca
maine. Obisnuia sa isi picteze neajunsurile doar cu fum si fara de cuvinte, de
frica celor care i-ar putea afla gandurile ce strapung prin tample noaptea
tarziu. Dar mana cu care tinea narcoticul datator de moarte ascundea
handicapuri emotionale si urme lasate de pumni in pereti albi ca de spital, un
spital al inimilor bolnave. Inhala insatiabila din fumul toxic luand din cand
in cand cate o masura din prafurile ei magice cu aripi din pulbere de univers.
Asa isi incepea toate zborurile din miez de noapte si isi termina prabusurile
de la 5 dimineata. Dar tot ea apuca cu frenezie fragmente si deliruri temporare
pe care le inchide in eternitatea foilor albe, ce inca-si asteapta continutul.
Acum insa, se pare ca ea era cea inchisa, un prizonier in propria minte.</span></span></div>
<br />Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-25008604743347965732014-06-19T14:59:00.000+03:002014-06-19T15:06:49.870+03:00Sfarsitul lumii a venit putin mai devreme<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both;">
<span style="font-family: 'Helvetica Neue Light', HelveticaNeue-Light, helvetica, arial, sans-serif;">“Am asteptat in fiecare zi
noaptea.”</span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB"> Si asa
facuse. Noaptea in care intunericul din inimile lor avea sa le lumineze
trupurile ce se cautau unul pe altul inca de la inceputul timpului. Fiecare
mangaiere le intepa pielea cu duiosie, aducandu-le in priviri intelesuri
nerostite dar cunoscute de amandoi. Intamplarea li se parea atat de vie si de
prezenta in jurul lor, desprinzandu-se din haine si din amintiri, de parca
greutatea ei pe pieptul sau era fireasca si naturala; cel putin asa o simteau
cele doua trupuri care se cunoasteau fara sa se priveasca. Se strangeau unul
langa celalalt, fara sa se vada cu ochii lacomi, care ar fi muscat cu sete si
cu dureri atat de dulci, constienti de inutilitatea luptei dintre ratiune si
afecte. O dragoste care si-a cusut pe loc cicatricile, amestecata cu dorinta
arzatoare ce se plimba din varful degetelor pana pe fruntile transparente acum,
ce lasau la vedere fiecare gand. Ardea tot aerul din ei iar rabdarea parca nu
isi mai gasea rostul. Ce ii despartea? Viata din afara feresterelor disparuse
odata cu lumina zilei, luand cu ea si zidurile cladite dintre ei. Nimic nu ar
fi reusit oricum sa ii mai tina la distanta. S-au insfacat violent, mai mult ca
intr-o apriga lupta in care ei jucau rolul celor mai inversunati inamici. Isi
striveau buzele rosii, muscand la rastimpuri si se posedau unul pe celalalt
pana la epuizare, in cel mai intim contrast. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3v4HJGWcI4z0Xh64QHvKw6hBkceFt56R6w1rvgs5WVow4MRHlDCqDypSsE_iI4CKhReudQv2zlBZPZSymt8NVOiSTGC2qVyEdQ4EaxJNu4or5d9mM9AaGNvKQZd6T0gQ30AU0Xb0sJBw/s640/blogger-image-2126060769.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="274" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3v4HJGWcI4z0Xh64QHvKw6hBkceFt56R6w1rvgs5WVow4MRHlDCqDypSsE_iI4CKhReudQv2zlBZPZSymt8NVOiSTGC2qVyEdQ4EaxJNu4or5d9mM9AaGNvKQZd6T0gQ30AU0Xb0sJBw/s320/blogger-image-2126060769.jpg" width="320" /></a><span lang="EN-GB"> Dar acea dragostea
mai avea de trait o singura noapte pana sa imbrace iar camasa de forta. O
noapte ce inca mai mocneste si arde carnea din mine, cand ma gaseste singura in
aceeasi incapere in care neajunsurile sunt acum la ele acasa. Iar tu.. Tu esti
acum in alta casa, oferindu-te fara cerere precum o intrebare care nu asteapta
un raspuns din partea nimanui. Poate din cauza asta m-am si oprit din
incercarea mea patetica de a mi te explica. Ti-am lasat langa talpi un univers
aflat in expansiune in schimbul unor constelatii si stele pe tavanul care ne-a
fost unicul martor. As fi fost in stare sa imi vand sufletul doar ca sa imi pot
permite chiria inimii tale. Si poate ca am facut-o, dar se pare ca altcineva
locuia deja acolo. Imi este mila de bietul suflet idiot care va incerca sa te
detina. </span><br />
<span lang="EN-GB"><br /></span>
<br />
<div class="" style="clear: both;">
<span lang="EN-GB"></span> </div>
<span lang="EN-GB"><o:p></o:p></span></div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-74342264961746625582014-06-10T23:34:00.000+03:002014-06-18T23:43:31.627+03:00resturi de lume<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: inherit;"></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3u6UDyIqCQzt_w1solDkasbW_t_40MJdZK47DXHbOzyb4JTA5DIvyuGypchB9Drkyh8GhsJwayNKL3BqcAlKv-q4FwgXNsvljqxt-ynMdWj5CCBlqCgz2Y8mvqKxDSfTGmverBZ_X4Ms/s640/blogger-image--1586156391.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3u6UDyIqCQzt_w1solDkasbW_t_40MJdZK47DXHbOzyb4JTA5DIvyuGypchB9Drkyh8GhsJwayNKL3BqcAlKv-q4FwgXNsvljqxt-ynMdWj5CCBlqCgz2Y8mvqKxDSfTGmverBZ_X4Ms/s400/blogger-image--1586156391.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: inherit;"></span></span></div>
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: inherit;">Nu imi mai
pot auzi nici macar propriile ganduri. </span></span><span style="font-family: inherit;">Pe strazile
din universul meu de plastic doar timpul se mai plimba alene, privind cu sila
spre cei care inca asteapta la semafoare. Parca ar vrea sa le vorbeasca, sa ii
injure sau sa ii impinga de la spate, pentru ca ei nu merita liniste. Deschide
buzele in ecouri surde si strange in piept un aer prizonier, gata sa ii franga
coastele, dar nimeni nu il ia in seama. Isi trage pardesiul vremii peste umeri,
inspira vocea-i</span><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">la loc in corzile vocale
si isi continua drumul prin lumea mea de vise stinse, asteptand pe altcineva in care
sa se mai rataceasca la rastimpuri. Nu mai ramane nimic de spus cand nimeni nu
asculta. Si oare cati dintre voi mi-ati meritat cuvintele? Am scris o mie de
povesti despre fiecare si v-am legat in pielea-mi de sub tample, crezand
orbeste intr-o calatorie fara nicio destinatie. Mi-am odihnit fruntea si
bratele in paturi cu necunoscuti si v-am purtat in ochi pana noaptea tarziu
cand ploapele imi adormeau in perne pline de fulgi si stele tatuate de
parfumuri straine. Am purtat razboaie si mi-am daramat propriile ziduri, lasand
in urma ruine care acum nu mai au ce proteja. Doar cerul ma mai tine minte, de
cand zburam in noptile tarzii de vara si obosita, ma prabuseam pe cate-o stea
din pulbere de foc si dinamita. Voi toti m-ati asezat pe rafturi in strafundul
mintii, in biblioteci cu usi la care nu mai bate nimeni, nici macar timpul care
se plimba neobosit prin fata mea si-mi lasa urme doar pe chip. Imi bate inima si cate o palma pe umerii goi, lipsiti de bronz sau mai stiu eu ce ingeri
pazitori, si aud voci spunandu-mi ca ma iubesc, cand eu iubesc doar ce nu trebuie. Eu iubesc
multe, cu toate ca pe ei i-am iubit mai mult decat orice.</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: inherit;">Ce rost isi
au cuvintele pe care nimeni nu le mai iubeste? Dar oamenii pe care nimeni nu ii
mai citeste?</span></span></div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-66446269155770770502014-05-18T18:03:00.002+03:002014-06-18T23:50:19.387+03:00words are meaningless now<div class="MsoNormal">
-After all
these years, I still can’t find the words to describe what you mean to me.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB">-We will
create new words then.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB">-That’s the
point, I replied. I don’t think we have to. Our hearts talk to each other in their
own personal language. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB">- And what
a beautiful language to learn that must be..</span><br />
<span lang="EN-GB"><br /></span>
<span lang="EN-GB"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span lang="EN-GB"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtcuGUvvvoIIKScqDWGn5GPo1awVAZG3bbK72DL7-pAD33w9F3UCjBhf084LUW-1_JaRYE-8J6dCvK9Ye8hO73FfRHHevvcp_aBSs-dY_Dyh1FE335wKoUVVNDzOPmLbuZj2-jiXykq6E/s1600/large+(2).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtcuGUvvvoIIKScqDWGn5GPo1awVAZG3bbK72DL7-pAD33w9F3UCjBhf084LUW-1_JaRYE-8J6dCvK9Ye8hO73FfRHHevvcp_aBSs-dY_Dyh1FE335wKoUVVNDzOPmLbuZj2-jiXykq6E/s1600/large+(2).jpg" height="224" width="400" /></a></span></div>
<span lang="EN-GB"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-26958952856889939992014-05-17T12:03:00.000+03:002014-06-19T15:08:21.184+03:00patru ani si doua suflete<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB"></span><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaZr2fnYWRu87wEIwyV23TlBVuvgntbZ490lZ4wyTSQu37s-kUgb2uw7uUx0AJqJHjt8nZg_5tR9shRWqMIfCsov9VVLls1ekdeH8cS1nn6HKLjq3KDxg_sPpLVhAIkAGdMNO933IBZ9I/s640/blogger-image--1260153075.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaZr2fnYWRu87wEIwyV23TlBVuvgntbZ490lZ4wyTSQu37s-kUgb2uw7uUx0AJqJHjt8nZg_5tR9shRWqMIfCsov9VVLls1ekdeH8cS1nn6HKLjq3KDxg_sPpLVhAIkAGdMNO933IBZ9I/s320/blogger-image--1260153075.jpg" width="285" /></a><span lang="EN-GB"> Vremea de
afara contrasta cu primavara din sufletul meu. Fumam grabita, simtindu-mi anii
din ultima vreme prinzand forma si culoare pe sub bratele rosii de frig, ce
asteptau cu nerabdare sa te cuprinda strans. Te-ai apropiat incet de la spate, fixandu-ma cu aceiasi ochi care
obisnuiau sa ma inghita precum strazile in tarziul noptii. Mi-ai intalnit
privirea cu mai multa spaima decat bucurie, vazandu-mi chipul tras si obosit ce
incerca sfortari nereusite ale unei fericiri purtata de aripile timpului. Nu
mai eram noi si eram totusi mai noi ca niciodata. Doua suflete despartite si
readuse impreuna de vreme se priveau atunci in oglinda si parca nici lor nu le
venea sa creada. M-ai insfacat cu o sete teribila de mine in ochi si cu cea mai
tandra atentie in gesturi, inlaturand cu gratia-ti caracteristica orice distanta
si raceala asternuta de trecerea anilor. Patru ani si doua inimi. Inimi confuze
care si-au imprumutat batai si s-au innodat cu vene. Patru ani si doua trupuri.
Trupuri din alte planuri ale vietii, menite sa se gaseasca unul pe altul la
rastimp de vreme. Patru ani si doua maini. Maini care au mers mereu cu palmele
deschise si amintirea proaspata a atingerii prin lunga asteptare a regasirii.
Dar parca si timpul statea atunci pe loc, la aceeasi masa si in acelasi pat cu
noi, iar amintirile zambeau din indepartarea induiosata a anilor.. Si noi
zambeam odata cu ele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB">"-What is happiness to you?</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-GB">-This morning, having coffee with her."</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-24292439224905570402014-05-11T20:25:00.004+03:002014-06-19T15:08:36.055+03:00Experientele cumplite nasc monstrii pe masura <br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhG7tX5UESpgngY31_rfnqZp7xSdYCjVzEOlhH4bA-xWPt7tXH9vwrzMfrDIWB9AdDuk-e8ecyMogmGtKr2kf_01zGIlUtIEfsaJJPoFK616tegnhZ2gflzWTfCfG3Q2xmstx55wYCa1-k/s1600/tumblr_n72q78lhv71tyxxluo1_500+(1).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhG7tX5UESpgngY31_rfnqZp7xSdYCjVzEOlhH4bA-xWPt7tXH9vwrzMfrDIWB9AdDuk-e8ecyMogmGtKr2kf_01zGIlUtIEfsaJJPoFK616tegnhZ2gflzWTfCfG3Q2xmstx55wYCa1-k/s1600/tumblr_n72q78lhv71tyxxluo1_500+(1).jpg" height="213" width="320" /></a> Lucrurile de o profunzime adanca sunt de cele mai multe ori invaluite in masti. Dar cum ramane cu oamenii? Li se aplica oare si lor acelasi principiu? Nu cred ca poti ajunge sa cunosti pe cineva pana in cele mai intime adancuri, sufletul nostru e construit precum labirintul lui Minos iar cei care incearca sa il descifreze se vor gasi pierduti dinainte sa inceapa. Fiecare chip ascunde o noua infatisare, iar fiecare infatisare descoperita e doar o fatada pentru un alt continut cu intelesuri menite sa nu fie asimilate vreodata. Singurul lucru permanent in viata este schimbarea, iar o schimbare constanta aduce cu ea motivele falsitatii. Astfel ca lumea imi pare astazi o sumbra capodopera de fictiune in care oricine porneste intr-o cautare a adevarului va sfarsi inecat intr-o balta de zapaceala absoluta. Mi-a fost dat sa invat de-a lungul timpului ca fericirea este invers proportionala cu masura de adevar pe care il descoperi, iar oamenii cei mai distrusi sunt cei cu o cunoastere completa. Dar nu numai doctrinele ruineaza suflete, ci si oamenii insisi. Fiecare dintre noi isi tese panze de constelatii in suflet care ajung sa ne devina propriul univers. Dar sa te multumesti cu ceea ce e pe deplin al tau nu e niciodata satisfacator, colonizarea unei lumi noi ce apartine altui individ fiind mult mai atragatoare. Asa se face ca alegem sa calcam peste vieti si vase de sange in goana noastra inspre cunoastere absoluta, capcana pe care ne-o intindem singuri. Pentru ca fiecare individ in care alegi sa te ingropi, pe care decizi sa il dezbraci de masti si haine bazandu-te pe un rationament al afectelor, este doar o fundatura iar daca nu, un drum pe care il vei parcurge neincetat dar nu te va duce nicaieri.<br />
Astfel se risipesc cele mai bogate dintre suflete, cauta sa descopere atat de multe incat uita sa se pastreze pe sine..Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-25892465935365758052014-05-04T00:01:00.001+03:002014-06-19T15:11:25.649+03:00"conditional-optativ"<span style="font-family: inherit;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 10pt;">
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: 10.5pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"> As vrea sa ma trezesc intr-o dimineata fara ganduri,
sa imi descopar lenes corpul de sub cearceafurile care ti-au uitat mirosul si
greutatea trupului si sa impaturesc jucaus toate amintirile sub perna. As vrea
ca pentru prima oara intr-o lunga perioada de timp sa imi pregatesc cafeaua si
micul dejun in liniste, o liniste potrivita anotimpurilor mohorate si planse de
ploaie, pentru ca desi casa mea emana doar singuratate si propria-mi prezenta,
in mintea mea rasuna voci ale unui trecut mult prea batran pentru tineretea
chipului meu. In suflet eu port stafii, iar ele imi poarta gleznele inclestate
de lanturi prin camerele dezordonate aducand la viata umbrele unei fericiri
demult apuse. Toata viata am trait intr-o dezordine constanta, dar nu in haosul
meschin al unor patru pereti, ci in lume, in vasta si ostentativa dezordine a
mintilor neobosite cu miros de vise si tigari din foi si a trupurilor exaltate
de raze de soare. De fiecare data m-am rupt de oameni crezand ca am nevoie sa
fiu singura cu adevarurile si minciunile sufletului meu, excluzand astfel orice
fel de impuritate pe care prezenta cuiva o mai putea oferi mintii mele
alterate. Am inchis usa cu cheia si mi-am strans sufletul in brate, precum un
copil speriat la venirea noptii si a orei de culcare ce aduce cu ea monstrii
ghemuiti sub saltele. Dar sufletul meu ramase inapoia usilor inchise iar in
maini strangeam paraginirea lasata in urma. Nu il mai simt demult in mine dar nu am incetat niciodata sa il caut. </span></span></div>
</div>
<span style="font-family: inherit;">
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiljw1CvksRKSIW0o2V27VJ9ROYY9wRqhy90dlBmxV9F9KwzLnRsk_2jkTE-feBRz3yO5lMzLxOGHcOC5vyYJg_hOF_sL61ZES7q36h5xvuxp_gU_rRuIKwvzYrNiz5F5u2bEX_cJ0150E/s1600/tumblr_n52y9e5Oln1sul1bmo1_400.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiljw1CvksRKSIW0o2V27VJ9ROYY9wRqhy90dlBmxV9F9KwzLnRsk_2jkTE-feBRz3yO5lMzLxOGHcOC5vyYJg_hOF_sL61ZES7q36h5xvuxp_gU_rRuIKwvzYrNiz5F5u2bEX_cJ0150E/s1600/tumblr_n52y9e5Oln1sul1bmo1_400.jpg" height="320" width="186" /></a></div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-13022949556586274212014-04-12T23:26:00.000+03:002014-06-19T15:11:48.251+03:00demons<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBxAOkrHVERJoVRQ_G87wKx88yZaow0oIOLhyphenhyphenrF-ywXb8ancl76_kUQMe20CGlzg5XqnIkOBbZXJQRB9-tgs1N7T1fFTnUcSCwLvXU-6Ae5N9W-CPCoiscKhXKXa5tVr32BKYYOfFX1ig/s1600/tumblr_n7dqfjN8Ny1sy652lo1_400.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBxAOkrHVERJoVRQ_G87wKx88yZaow0oIOLhyphenhyphenrF-ywXb8ancl76_kUQMe20CGlzg5XqnIkOBbZXJQRB9-tgs1N7T1fFTnUcSCwLvXU-6Ae5N9W-CPCoiscKhXKXa5tVr32BKYYOfFX1ig/s1600/tumblr_n7dqfjN8Ny1sy652lo1_400.jpg" height="200" width="185" /></a><span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;"><span style="font-family: inherit;"> A trecut
ceva timp de la ultima noastra intrevedere, poate mai mult decat ma asteptam.
Nu te asteptam pe tine,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>stiu ca tu mereu
te intorci acasa. Dar eu nu sunt acolo acum, am fost plecata sa ma caut pe sine
si inca nu m-am regasit. Cred ca m-am pierdut undeva pe drum, in niste brate
straine care nu ma vor si nu ma simt. Or sa ma piarda. Doar noaptea vin si ma cauta
in cearceafuri murdare, se prind de mine sa ma gatuie ca apoi sa isi lipeasca
buzele de ale mele si sa-mi respire boala-n suflet. Pe cine astept eu oare? Tu
ai venit oricum. <o:p></o:p></span></span>Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-31649562637656641232014-04-11T18:07:00.001+03:002014-06-19T15:16:11.801+03:00dear no one<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEh2c1zd5M7ScpTI-8MoDifFsGPGEZ0dLc4RzEdI-seRM3J1pGHyO_a7nv6N2V_pxPxnhB9BUDjy_5U43I6EKGJc-wSL5kqFcubv23UkzZWHM51kMTDihBfPI8dDgHdVzy5-D7DiLCpgY/s640/blogger-image-1389199377.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEh2c1zd5M7ScpTI-8MoDifFsGPGEZ0dLc4RzEdI-seRM3J1pGHyO_a7nv6N2V_pxPxnhB9BUDjy_5U43I6EKGJc-wSL5kqFcubv23UkzZWHM51kMTDihBfPI8dDgHdVzy5-D7DiLCpgY/s320/blogger-image-1389199377.jpg" width="320" /></a></div>
Simt ca
vreau sa incep ceva, dar nu imi gasesc nici cuvintele si nici faptele necesare.
Vreau sa te incep pe tine, un suflet pe care inca nu l-am intalnit vreodata, pe
care nu l-am dezbracat de ganduri si de intimitati sau haine, caruia nu i-am
insuflat nicio picatura din oceanul meu de sentimente. Vreau sa te cunosc
astazi, maine, sa te cunosc in fiecare zi si poate, sa ma cunosti si tu. Poti
sa vii cand vrei, dar grabeste-te. Astept
sa ma iei oricand.Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-2742245623537106162014-03-13T22:30:00.000+02:002014-06-19T15:20:39.865+03:00eu sunt a nimanui<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaNd73M9yveNcDGuND4PeWt1ogwqj4FSOXFHXIWaigEoXz5CA5VHnfnsnFRBR-kwf4Anm7dDs-DThZ8PIRTnFXp0SRAvQl9InvDzJiE9iRusiUGtYFsACZgXNKfigUpXNFOzScTNlu9g8/s1600/tumblr_n7d9xlsOdb1twnaq0o1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaNd73M9yveNcDGuND4PeWt1ogwqj4FSOXFHXIWaigEoXz5CA5VHnfnsnFRBR-kwf4Anm7dDs-DThZ8PIRTnFXp0SRAvQl9InvDzJiE9iRusiUGtYFsACZgXNKfigUpXNFOzScTNlu9g8/s1600/tumblr_n7d9xlsOdb1twnaq0o1_500.jpg" height="400" width="266" /></a><span style="font-family: inherit;"> Nu am fost
niciodata acea persoana care primeste atentia dezinteresata a oamenilor sau
preocuparea lor pentru bunastarea inimii mele. Sufletul meu este o casa in
paragina fara niciun locuitor, ale carei trepte nu le trece nimeni. O usa care
nu straluceste si nu trezeste frumosul, nu atrage nici dorinta de a vedea ce se
ascunde dupa. Majoritata se multumesc sa fie doar pasageri trecatori ai vietii
mele, </span><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">care arunca o privire scurta la geamurile
crapate iar apoi pornesc mai departe in cautarea lor fara de sfarsit. </span><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Ei vad ziduri de case pretitudiuni, dar sub
zidurile mele plange un suflet prabusit, greoi, al carui tipat umilitor nu ajunge
dupa granitele albei inchisori. De o buna perioada de timp, cineva s-a asezat
pe trepte si mi-a obisnuit sufletul cu mici bucati de fericire, o fericire bolnava
pe care trebuie sa o rascumpar inzecit si care de fiecare data cand paseste inauntru-mi,
imi calca apasat pe bandaje. Dar pentru cineva ca mine, o masca printre
monstrii cu chipuri adanc brazdate de rani si viermi albi cu capete negre constituie
un rau necesar, precum o gura de aer la suprafata apei urmata de inecuri
repetate. Oricat de proaspat si transparent iti apare atunci gandul mortii,
calau al tuturor suferintelor tale, ceva inauntrul tau se zbate totusi pentru
viata. O viata pe care nu ti-o mai doresti de mult, dar ea te mai cere inca
putin. Ce complicati suntem noi oamenii, cu ale noastre minti murdare si
infidelitati ascunse de dupa perechi de buze cu dorinte atat de carnale si
pline de pofta. . Intr-un sfarsit, ai sa pleci si tu, luand in graba ta fireasca bucati din mine, ca sa le duci departe de locul de unde apartin de drept, doar ca sa le abandonezi in drumul tau catre un alt "acasa".</span><br />
<span style="font-family: inherit;"></span><br />
<div style="margin: 0cm 0cm 10pt;">
<span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;"><span style="font-family: inherit;">Astazi nu
vreau pe nimeni pe treptele mele. De ce ? Pentru ca ti-ai lasat masca jos si am
vazut ce ascunzi dedesubt.</span></span></div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-29224369538484486082014-02-07T20:17:00.001+02:002014-06-19T15:51:12.664+03:00"Nimeni nu arata ca ar sti c-o sa te piarda intr-o zi" Acum ceva vreme, mi-am adus aminte de o persoana care a trait cu mult timp inaintea-mi. De ce tocmai acum scriu despre ea? Nici eu nu stiu. Poate venirea iernii a chemat-o, precum un foc menit sa arda mocnit o casa din temelii, o casa ce ramane trista si sinistra ca dupa un asasinat. Poate fiindca eu sunt trista, asa cum nu am mai fost demult.<br />
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHJztRUh-bu7HRgr2jGNu9awKiT-cAQHoHiOQKY184ztQWFSl7zEr84TL6qprOH87ix7ff3AKr5IR2IGQ8-dm-JNMiLJ0HZ-IxnGqlQmXhHqPlL_D2ktX1rDywHGY8RkeMhCg3S5CgGjM/s1600/tumblr_n6s2ekHAd41qf5jd6o1_1280.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHJztRUh-bu7HRgr2jGNu9awKiT-cAQHoHiOQKY184ztQWFSl7zEr84TL6qprOH87ix7ff3AKr5IR2IGQ8-dm-JNMiLJ0HZ-IxnGqlQmXhHqPlL_D2ktX1rDywHGY8RkeMhCg3S5CgGjM/s1600/tumblr_n6s2ekHAd41qf5jd6o1_1280.jpg" height="320" width="217" /></a> Cert e ca ea revine mereu, fara sa o presimt vreodata si fara sa o astept. O simt mereu in sange, ca o otrava careia ma las prada cu placerea intima de a nu dori si a nu putea rezista. O intimitate care s-a emancipat demult de vorbe si explicatii. Ea este serioasa, cu privirea fixa a unui copil ce asambleaza pe covor un castel de carti, serios cum numai in copil poate sa fie. Obisnuia sa-mi povesteasca despre ea si despre taine ascunse adanc in inima ei. Dar era doar un biet suflet, abia trecut de varsta de 5 ani. Ce ar avea sa ma invete pe mine? Doar de as fi avut atunci ochii de-acum sa pot sa vad cu adevarat ce incerca sa-mi arate. </div>
<div>
Mi-a spus odata ca ea avea sa repare inimi cand va creste, caci ea vazuse multe cum s-au frant in fata ochilor ei caprui. Vorbea cu maturitatea unui barbat trecut prin greul si noroiul vietii, si purta pe buze siguranta celei mai femei dintre toate. "Inima e ca un angrenaj, un mecanism format din roti dintate care transmit miscarea de rotatie si momentul de torsiune dintre cei doi arbori" , incerca sa imi explice ea prin cuvinte mult mai mici si simple, iar deloc tehnice,mult mai potrivite pentru un copil abia atins de caldura soarelui pe obraji.</div>
<div>
Ea era copilaria mea, care acum de abia rasuna si se-arata-n mine; vointa de a nu se stinge pe vecie o exprima in fiecare inflexiune a vocii, in fiecare gest si zambet. Plecarea copilariei mele a fost totusi o plecare. Asa cum plecarile oricui sunt triste, ea singura a reusit sa se imprime mai adanc si mai inradacinat ca oricare alta. Ce incomode imi par legaturile cu toti oamenii, atunci cand eu le-am pierdut pe cele cu sine.</div>
<div>
Dar acum ceva vreme, prin randurile de sclavi pierduti de lanturi, cu fete crancene si umeri incordati, printre cladiri pustii ca niste sicrie fara viata uitate deschise, pe strazile singuratatii si tristetii, cu pasi grei si soarele sub pardesiu, trecea copilaria mea. Dar nici eu si nici alt trecator nu am recunoscut-o. </div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-14975157290880915342014-01-31T01:24:00.000+02:002014-06-19T15:54:24.080+03:00tu m-ai adus la viata s-ai omorat tot ce aveam<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWEWa-YFH5ND-jfKp5_uk5FaEvnjNMcIFvDJXNcq5W36iZ4BHA7XT3jmEOg9hFSJHU8Tk1D4gHY3iYT3kRZfOLH_4sk8PgcXWix2fOGR_hHvTS2W3O0tDHbOtIxCtJWRErWeQ1w7kgfHk/s1600/tumblr_n1ev7lKVgb1r0tytoo1_1280.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWEWa-YFH5ND-jfKp5_uk5FaEvnjNMcIFvDJXNcq5W36iZ4BHA7XT3jmEOg9hFSJHU8Tk1D4gHY3iYT3kRZfOLH_4sk8PgcXWix2fOGR_hHvTS2W3O0tDHbOtIxCtJWRErWeQ1w7kgfHk/s1600/tumblr_n1ev7lKVgb1r0tytoo1_1280.jpg" height="320" width="227" /></a> Eu astazi nu am suflet, eu am doar mortii mei din camera de zi, intinsi pe jos in resturi de mancare. Am grija de ei, caci doar ei au mai ramas lipiti de carnea asta putreda cu miros de talpi cojite din gustar. Tu astazi nu ma ai, tu nu mai ai nimic din mine. Ti-am supt din piele ani la randul si-am respirat parfum de inmormantare in fiecare gura din tine, in fiecare rupere de carne cu os si sange. Dar ale mele guri barbare, flamande si straine de otravuri, ce-ti sarutau cu buzele pe rand si sani si coaste, sau coapse intins-mpinse in cearceaf, au sapat si au sadit adanc in mine cu dinti murdari si galbeni, flori in pamant cu mucegai.. Sufletul meu e un cavou al mortilor tarzii, oras fantoma cu-asfalturi de infern pe care trece in drumul sau, cortegiul mortuar. Eu astazi am sufletul plecat si corpul lins de limbi sleioase si maini ce il framanta tot. Dar azi deja e noapte. Pe mine noaptea ma iubesc stafii.<br />
<br />Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-88790901453156803562013-12-18T23:27:00.003+02:002014-06-19T16:02:48.918+03:00declinul vag al unui suflet<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCWV-N0uwd_Hpyn5vP0NwVP8hIYiOSwV1wOanLeYzIXq7RSW9s3W0Jaho0Rh9qfA_4RowhMUmEu5MOGakxQSG4LKuG8u3XX7X67qOvi5jLdF61YCAUFHGPhyphenhyphenVVCTKtRN1AopGoXqxuzCc/s640/blogger-image--1676869670.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="384" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCWV-N0uwd_Hpyn5vP0NwVP8hIYiOSwV1wOanLeYzIXq7RSW9s3W0Jaho0Rh9qfA_4RowhMUmEu5MOGakxQSG4LKuG8u3XX7X67qOvi5jLdF61YCAUFHGPhyphenhyphenVVCTKtRN1AopGoXqxuzCc/s400/blogger-image--1676869670.jpg" width="400" /></a> Voiam sa-ti spun cat ma doare, cat ma sufoca de fiecare data, cum eu adun in sufletul pavat cu plumb, dureri ascunse, si-n ochii mari imi strang rugina timpului. Dar tu n-ai intelege, tu n-ai stiut vreodata sa cunosti iubirea, caci esti prea sigura, pe drept, de-a mea. Imi sarutai ochii bolnavi de tine cu batai de inima, care-au vazut in viata o mare de oameni si a lor nefericire. Zambeai, pentru ca oricat amar de vreme s-ar mai fi scurs, alaturi de ei, erai mereu tanara, vie, o copila ce nu stie neajunsurile lumii, durerea si panica mortii. Timpul te sfasie, te lasa infirm de ratiune si te urca pe cele mai inalte culmi ale disperarii. Dar eu nu eram un copil ca si tine, caci in jurul meu au murit toate jucariile iar lumina tineretii imi pare acum un doliu alb si surd. Undeva printre infantilitatile si afectele efemere, mi-ai gasit loc si m-ai asezat pe genunchi. Mi-ai facut semn sa nu ma misc si te-ai indepartat spre viata si tumultul soarelui, respirand bucurie dupa fiecare suflare iar pe mine trimitandu-ma inspre delir. Si parca te privesc de-o viata cum te indrepti spre alte lumi si cu alti oameni. Eu am sa te privesc mereu, caci ochii mei imi sunt pe veci bolnavi de tine.<br />
<br />
<br />
A nimanui nu ai fost cum ai fost a mea, dar eu sunt singura care nu te va avea niciodata pe deplin.Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-28960835729436205752013-12-18T22:40:00.000+02:002014-06-19T16:05:58.116+03:00sadness on a daily basis<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_pWLuLuDBLFUWfnv978iloPdG_023ihxoQ-HKI2t8wL2w7eR8oewYUtXdXF4CyulMUFoogBrB82OXJG_WwsU5_UllxZ2hQyxvl5WoOCFxcwP4i9x86GgMYQgZ2UXtYKBu3aiZO4a-NLs/s1600/tumblr_n7epanWWkQ1rk00r6o1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_pWLuLuDBLFUWfnv978iloPdG_023ihxoQ-HKI2t8wL2w7eR8oewYUtXdXF4CyulMUFoogBrB82OXJG_WwsU5_UllxZ2hQyxvl5WoOCFxcwP4i9x86GgMYQgZ2UXtYKBu3aiZO4a-NLs/s1600/tumblr_n7epanWWkQ1rk00r6o1_500.jpg" height="320" width="320" /></a>Cand vine vorba de tine, eu uit mereu. Te rog sa imi reamintesti, ia-mi inima in palme si arata-i cum sa simta. Strange-o puternic, asa cum o vezi, grea si istovita in cenusa propriului ei foc. Uita-te-n ochii mei si priveste-ma cat sunt de om, cu ale mele slabiciuni bolnave si randuri confuze ce-nchid emotii in cuvinte. Pentru ca eu scriu doar atunci cand caut refugiul, cand ma afund in valuri de tristete surda. Intima. Curgerea ei permanenta e interceptata de alte trairi, alte sentimente, ce doar o acopera si o ascund vremelnic. Dar ea rasare mai departe, aceeasi tristete in care se ineaca ziua cu tot cu lumina ei.<br />
Bate o inima si-un ceas. Cu ochii-n lacrimi, mi-am regasit sufletul intins pe urme grele de pasi. Trairile mele si-au pierdut sonoritatea.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-56928815950583597122012-11-03T01:40:00.003+02:002014-06-19T16:09:18.689+03:00living means oblivion<div style="text-align: left;">
Uitarea.</div>
Obișnuiam să o descriu precum cea mai simplă formă de îngropare a sentimentelor. Un act voluntar, un mecanism ce se declanșează atunci când ești în pericol de a te pierde pe tine, de a te așterne în grotescul vieții; o dematerializare interioară a persoanei, un proces de golire al imundului acumulat ce se repetă până când nu mai rămâne nimic de lăsat în urmă. Omul rămâne absorbit de gândurile sale, până când sufletul ajunge un nud umblat de străinii care-i trec pragul. Golul se umple mai apoi cu alte amintiri, ce vor trăi în tine atâta timp cât vor putea. Nevoia de a renunța la ceea ce te definește îți sculptează de nenumărate ori personalitatea și firea. Tristețea se imprimă adânc, atât de adânc, încât ajunge până la marginile existenței individului.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://31.media.tumblr.com/4d172acf3a33d7309a30e27c97ba5e5c/tumblr_n6ov6ln1sw1rjtigto1_500.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="174" src="https://31.media.tumblr.com/4d172acf3a33d7309a30e27c97ba5e5c/tumblr_n6ov6ln1sw1rjtigto1_500.gif" width="320" /></a></div>
Dar ea nu se uită niciodată. Nici măcar atunci când uiți să mai simți.Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-32669004582896987652012-10-12T22:52:00.000+03:002012-10-16T23:57:27.533+03:00eu sunt plecată cu lumea către zăriAștept durerile să vină, să îmi subjuge viața toată,<br />
<div>
Să-mi roadă chipul pân' la os, să-mi scoată cioburi din torace.</div>
<div>
Tăiați-mi părul și luați-mi văzul, voi, robi eterni ai rațiunii mele </div>
<div>
Și înecați-mi corpul în pământuri, să-mi simt păcatele mai grele. </div>
<div>
Furați-mi venele din piele, îmi vreau scheletul fără carne,</div>
<div>
Să fiu uitată între vânturi, cu lanțuri cosmice legată.</div>
<div>
Cerșiți-mi aripi și coroane, un suflet ca un birt mizer</div>
<div>
Să-mi fie corpul doar fiori, nu merit rai, </div>
<div>
Infernul meu printre voi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
</div>
Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-63199835131504663932012-10-11T02:36:00.001+03:002012-10-12T22:53:28.064+03:00când am să te cunosc? Apuc cureaua, strâng speranțele cu dinții și-mi caut în piept o ultimă suflare. Golul crește necontenit în adâncul meu, în timp ce ochii plini cu praf privesc apusul din declinul unei vieți. Mă scald în soare, găsind în fiecare răsărit o altă sentință, în fiecare chip fără zâmbet o altă mască, în fiecare ceas al numerelor pare o altă moarte. Sunt în continuă transformare și-ncerc să-mi amintesc. Cine ești tu? Întinde-ți palmele spre mine, mângâie-mi cald fruntea și gura, sărută-mă ușor pe buze și-adu-mi aminte cine ești. Aș vrea să mă cunosc prin tine.<br />
Caut scăpare-n vise. Simt urme de pași ce-mi calcă pe suflet, bandaje ce-acoperă păcate și-mi văd pielea murdară în ochii tăi. Dar oare tu ce vezi? Obișnuiai s-arunci priviri la fel de negre ca pământul, făcându-mi inima să-mi crape sternul ostenit iar suferința să-mi inunde iar plămânii tociți de fum. Simțeam cum mă scufund în lume, în timp ce căutam lumină. Nu am găsit-o niciodată.Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-2181651589567858352012-08-13T02:22:00.004+03:002012-08-13T18:28:02.172+03:00habar nu am Undeva pe drum, mi-am depăşit anii, ca să-i găsesc tot înaintea-mi, mai mari, mai grei, cu graba lor firească. Departe mi-am dus gândurile sau ele m-au dus pe mine, pierzând odată cu vremea, scopul vieţii şi sensul lucrurilor. Mă-ntreb mereu când am să mă trezesc. Din somn, din visare, din contemplarea unei existenţe perfecte, imaginare. Acum afară plouă iar eu simt cum sunt bolnavă de realitate. Râvnesc tăcut un suflet proaspăt, o fericire incomensurabilă şi mă îndrept agnostic, cu paşi constanţi spre lume. Dar ea aleargă în mine.<br />
Unde se duce?Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-78504672904398156982012-08-11T20:05:00.001+03:002012-08-13T18:26:15.678+03:00happy birthday<div style="text-align: center;"><blockquote class="tr_bq"><div><blockquote class="tr_bq">" - Ce vrei să bei?</blockquote></div><blockquote class="tr_bq"> - Whisky, cer eu, whisky, că numai aşa începi să uiţi...</blockquote> - Să uiţi ce? se încruntă ea.</blockquote><blockquote class="tr_bq"><blockquote class="tr_bq"> - Te face să uiţi ziua; e groaznic să trăieşti numai în zi, să nu mai întâlneşti o dată noaptea, să nu mai dormi niciodată. Ce zi lungă, ce zi fără sfârşit... "</blockquote></blockquote></div><br />
<br />
<blockquote class="tr_bq"> </blockquote>Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-11208800752503163702012-08-08T16:37:00.001+03:002012-08-24T18:29:25.245+03:00frenezie Obişnuiam să simt viaţa, muşcând din ea cu colţii gurii, barbar, total, lăsându-mă pradă unor fiori fierbinţi, unei voluptăţi în continuă creştere. Carnea se desprindea de piele iar venele arse fumegau puternic, profunzimea senzaţiilor amplificându-se treptat, până la marea împlinire a trupului. Simţurile se desfătau lacom, sălbatic, rigiditatea muşchilor fiind uitată atonic, cu mai multă spaimă decât bucurie. Dorinţa mi-ardea tot aerul din pieptul de sub sânii goi, provocând suspine, un oftat secat şi dureri abstracte, creierul suferind leziuni permanente. Terminaţiile nervoase erau surescitate iar ochii se împingeau înăuntrul capului, bolnavi şi înrădăcinaţi adânc. Suferinţele cronice erau pe cale să se stingă brusc, scăldându-mi leşul în ape purpurii de plăcerile lumeşti.<br />
Vertebrele coloanei se aliniau uniform în poziţie verticală, pe când sufletul plângea copilăreşte, umblând slugarinc pe genunchi. O bucată de carne roşie cu dureri topite în ea, un amestec de narcotice şi sânge, adăposteau vidul albastru al neîmplinirii. Tăcere. Prezentul era neverosimil iar gustul lumii dispăruse subit. Viaţa întreagă se scursese violent din trupul sleit de puteri şi voinţă...<br />
Poate avea un motiv. Poate nu mai avea loc înauntru-mi.Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-90766690759715351612012-08-08T02:13:00.001+03:002012-08-13T18:27:27.620+03:00CuptorPicioarele se mişcau dureros,<br />
călcând cu sfiala unui om pierdut de sine<br />
deasupra-ncinsului ciment.<br />
Purtam pe tălpile murdare,<br />
mirosul cărnii în sfârşire,<br />
strivind barbat cortegii funerare,<br />
amanţi aflaţi în descompuneri<br />
cu sufletul umblând tardiv pe pământiul orizont.<br />
Găseam în ritmul marşului funebru,<br />
necunoscute game ale tinereţii,<br />
clavicul negru, nişte străini, pianul sobru şi<br />
fostele iubiri cărând cu patimă,<br />
false intenţii.<br />
<br />
Viaţa părea înţepenită pe veci într-un cavou...Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-48647984101198273502012-05-05T20:30:00.000+03:002012-05-05T20:30:46.383+03:00aluzieO picătură de sudoare, apă de mare, soare şi sare<br />
Cade greoi din frunţi ce-ascund tăcut, sub pale dungi frânturi de piele moartă şi necunoscut.<br />
Ochi ruginii, bolnavi privesc un paradis pierdut în margini de univers<br />
Am să clipesc, opreşte-mă din plâns, să nu-l strivesc<br />
În pumn plin de vise narcotice, am încercat demult să mă feresc<br />
Îmi spun pot, dar nu găsesc nici un rost, greşesc dacă trăiesc?<br />
O viaţă de vicii...Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-124100813403294872012-04-23T21:27:00.000+03:002012-04-23T21:27:43.870+03:00către eaTocmai târziu ai plecat, şovăitoare ca întotdeauna, mergând cu pasul tău apăsat şi mintea-n alte zări. Nu! Eu te-am gonit, tu doar ai acceptat să îţi dau drumul. Doar oare atât de strâns te-am ţinut? Poate îmi pare rău. Şi totuşi, întotdeauna e mai bine să las obiceiurile vechi în speranţa unora noi. Pentru că, iubire, ai stors tot din mine. Si nu m-aş întreba dacă sunt tristă, dar nici nu cred că aş răspunde că sunt fericită. Sunt doar eu fără tine, o posibilă tu fără el. Da, atât de mult ai însemnat, ai rupt şi luat tot ce ti-am oferit eu de drept. Dacă doare? Nu ştiu, tu să-mi spui. Oare meriţi să doară? Nu cred că înţelegi oricum. Doar dacă ai şti cine sunt. Nu poţi să spui că mă cunoşti.Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7781426277123024316.post-89856372533349250652012-04-20T12:44:00.000+03:002012-04-20T12:44:28.462+03:00sevrajPlângi. Şiroaie nestăpânite de dureri fără nume şi scop se plimbă uşor în dedesubtul ochilor aprinşi în friguri. Mâinile-ţi tremură, căpătând o paloare ciudată, venele-ţi strâmte şi puternic colorate zbătându-se să iasă de sub carnea putredă şi arsă, cu miros de fum.<br />
Viaţa nu mai găseşte nici un rost în tine, cum nici tu nu îi mai atribui nici un scop. Pânza aşteptării e străvezie. Palpitaţiile frânturilor de lumină se răsfrâng într-însa, înconjurând ca o licărire infirmă sufletul într-un întuneric înăbuşitor. Singurătatea se-mpleteşte cu vazele speranţelor şi adâncurile verzi ale indivizilor încă incerti şi străini. Capul se clatină greoi, sprijinit doar de gâtul alb, alintat din când în când de un scâncet dureros. Existenţa-ţi ţine-n pântece, teribilul timp şi spaţiu, ca într-un centru mobil al infinitului.<br />
'Poate că totuşi n-am să mor...'Ra.http://www.blogger.com/profile/09144130892619303975noreply@blogger.com4