Experientele cumplite nasc monstrii pe masura

 
               Lucrurile de o profunzime adanca sunt de cele mai multe ori invaluite in masti. Dar cum ramane cu oamenii? Li se aplica oare si lor acelasi principiu? Nu cred ca poti ajunge sa cunosti pe cineva pana in cele mai intime adancuri, sufletul nostru e construit precum labirintul lui Minos iar cei care incearca sa il descifreze se vor gasi pierduti dinainte sa inceapa. Fiecare chip ascunde o noua infatisare, iar fiecare infatisare descoperita e doar o fatada pentru un alt continut cu intelesuri menite sa nu fie asimilate vreodata. Singurul lucru permanent in viata este schimbarea, iar o schimbare constanta aduce cu ea motivele falsitatii. Astfel ca lumea imi pare astazi o sumbra capodopera de fictiune in care oricine porneste intr-o cautare a adevarului va sfarsi inecat intr-o balta de zapaceala absoluta. Mi-a fost dat sa invat de-a lungul timpului ca fericirea este invers proportionala cu masura de adevar pe care il descoperi, iar oamenii cei mai distrusi sunt cei cu o cunoastere completa. Dar nu numai doctrinele ruineaza suflete, ci si oamenii insisi. Fiecare dintre noi isi tese panze de constelatii in suflet care ajung sa ne devina propriul univers. Dar sa te multumesti cu ceea ce e pe deplin al tau nu e niciodata satisfacator, colonizarea unei lumi noi ce apartine altui individ fiind mult mai atragatoare. Asa se face ca alegem sa calcam peste vieti si vase de sange in goana noastra inspre cunoastere absoluta, capcana pe care ne-o intindem singuri. Pentru ca fiecare individ in care alegi sa te ingropi, pe care decizi sa il dezbraci de masti si haine bazandu-te pe un rationament al afectelor, este doar o fundatura iar daca nu, un drum pe care il vei parcurge neincetat dar nu te va duce nicaieri.
Astfel se risipesc cele mai bogate dintre suflete, cauta sa descopere atat de multe incat uita sa se pastreze pe sine..

Paradoxul Mincinoşilor - Epimenide

Epimenide - poet şi filozof grec. Acestuia i se atribuie următoarea afirmaţie din care s-a format celebrul paradox al mincinosului:

Epimenide, Cretanul, spune că toţi cretanii sunt mincinoşi.
Dar Epimenide este cretan.
Deci Epimenide este mincinos.
La care Epimenide ar putea raspunde:
De ce mă faceţi mincinos?
Eu mint, dar nu e adevărat că mint.
Ce vă spun eu este o adevărată minciună sau o minciună adevarată?
Daca vă spun că mint, acest lucru este un adevar sau este o minciună?
La această întrebare sunt posibile două răspunsuri:
1. minte - dacă minte, atunci este fals că minte când spune că minte deci nu minte.
2. nu minte - dacă nu minte, când spune că minte, atunci minte.

            "Paradoxul mincinosului a rămas până astazi de nedezlegat, oricâte încercări s-au făcut de la Aristotel până la B. Russell. Acest paradox şi încă vreo câteva altele de acelaşi gen, arată într-un mod izbitor cât de adâncă este confuzia pe care o produce minciuna sau o vicioasă întrebuinţare a gândirii şi a limbajului. Aristotel (De Sophisticis Elenchis, 25; Etica nicomahica, VII, 3; Metafizică IV, 4-5) vede în acest paradox o poziţie sofistică după care totul este adevărat sau totul este fals, iar mincinosul intra în contradicţie cu sine însusi de îndată ce a enunţat poziţia luată. Mincinosul care pretinde că minciuna e adevarată, şi că adevărul e minciună afirmă că totul e sau adevăr sau minciună, făra putinţă de a distinge. Şi Aristotel observă că "acela care afirmă că totul e adevăr dă putere de adevăr si afirmaţiei contrare, de unde reiese că şi afirmaţia sa este neadevărată. Caci afirmaţia contrară nu admite că a sa ar fi adevărată. Iar cel care admite că totul este fals declară că şi afirmaţia sa este falsă" (Metafizică IV, 8), încât după Aristotel, asemenea afirmaţii sunt nule, pentru ca se distrug una pe alta. Mincinosul isi distruge singur afirmatiile.
           Logica matematică modernă a reluat paradoxul mincinosului şi consideră că l-ar fi rezolvat. B. Russell insistă amănunţit asupra paradoxului lui "Epimenide, cretanul care a afirmat că toţi cretanii sunt mincinoşi, şi a întrebat dacă spunând aceasta, a minţit sau nu. Acest paradox apare în forma cea mai simpla atunci cand cineva afirmă : "Eu mint". Daca el minte, este o minciună că el minte, şi în consecinţă el spune adevărul; dar dacă el spune adevarul, el minte, căci face ceea ce spune. Astfel, contradicţia este ineluctabilă. Contradicţia este mentionată de Sfântul Pavel care nu acordă însă nici un interes aspectelor logice ale contradicţiei, el urmărind numai să demonstreze faptul ca păgânii sunt spurcaţi". B. Russell găseşte că pentru rezolvarea paradoxului este necesară o anume ordine de propoziţii generale, propoziţii de ordinul 1, de ordinul 2, care se referă la anumite totalităti, cu un caracter tehnic de strictă specialitate matematică."       
                                                       Pr. Prof. Sebastina Chilea                                                                                          

Şi totuşi, oricât am încerca să înţelegem paradoxul mincinoşilor, într-un mod logic moral, devenim ilogici matematic si invers. Insolubilitate. În definitv, ne supunem metafizicii necesitând logica; logica, un ansamblu de principi şi crezuri create pentru ea şi de ea. Contradictie.