my head is an animal

                   Si-a aprins o tigara si a potrivit-o cu grija intre buzele uscate de vorbe si satule de gustul sarat al ochilor. Era o catastrofa cu oase zdrobite de rugina si ochi cu vase sparte, ochi care derulau prin genele intinse catre univers povesti vechi in haine noi. Astazi isi permise sa uite de sine, caci astazi nimeni nu avea sa ii mai calce pragul, la fel ca ieri si poate si ca maine. Obisnuia sa isi picteze neajunsurile doar cu fum si fara de cuvinte, de frica celor care i-ar putea afla gandurile ce strapung prin tample noaptea tarziu. Dar mana cu care tinea narcoticul datator de moarte ascundea handicapuri emotionale si urme lasate de pumni in pereti albi ca de spital, un spital al inimilor bolnave. Inhala insatiabila din fumul toxic luand din cand in cand cate o masura din prafurile ei magice cu aripi din pulbere de univers. Asa isi incepea toate zborurile din miez de noapte si isi termina prabusurile de la 5 dimineata. Dar tot ea apuca cu frenezie fragmente si deliruri temporare pe care le inchide in eternitatea foilor albe, ce inca-si asteapta continutul. Acum insa, se pare ca ea era cea inchisa, un prizonier in propria minte.