marți, 11 ianuarie 2011
Rânduri pentru Bury
Cerul amurgului este amar şi intim. Ploaie de stele, zilele viitorului cad în noapte. Cuvintele apar şi dispar într-o dezordine veselă. În intimitatea pseudonimului, o să filez fiecare vorbă, săpată-n mine cu accentul-ti calm. Îti revăd postarea, nefericit motiv de inspiraţie. Extaziată de spectacolul ochilor deschişi, izbucnesc violent în viaţă, clar, tânăr, proaspăt. După-ţi pauza neagră, aştept răcorirea minţii într-un strigăt surd şi gol.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Desi acum morti,acei ei inca traiesc.
RăspundețiȘtergereNu e nevoie sa te deschizi lor precum o floare isi deschide petalele soarelui.Momentan e nevoie doar sa le arati ceea ce vor sa vada,astfel incat nu vor mai exista asteptari.
Nu trebuie sa traiesti intr'o competitie cu lumea si nici macar cu tine.
Nu trebuie sa fii,sau,sa te lasi ambitionat,trebuie doar sa o faci.
...
Cred ca Bianca inca nu face asta,dar,poate ca Bury o facea.