luni, 10 octombrie 2011

Nostalgie.

Şi iţi promit un ultim dans...
Timp, cu ochii roşii şi părul răvăşit de noapte, iţi culci odraselele pe gene adâncite-n seară.
Dar iţi mai aminteşti de ieri, zburam cu aripi de condor, spre basme, prinţi si flori de lut,
Iar azi se crapă mai de ziua, tu neîncetat mă plimbi prin răsărituri, dar plouă.
Şi plouă mersul conturat de vise, în timp ce desenezi în fugă
Pe fruntea-mi palidă de gânduri, formele anilor, şi flori de lut...
Parfum de verde în declin, din primavara atâtor flori, respir sub ploapele închise.
Clavicul negru de pian-n-acord c-o coardă de vioară îmi plâng durerile profane
Rănite degete nervoase se ţin la pas cu râsuri zgomotoase.
Şi ţi-am făgăduit un ultim dans, cu geamăt ars de suflet chinuit
O, dans promis pierdut prin rânduri, iubite timp cu părul răvăşit, te-ai scurs
Prin nopti pierdute-n albul zilelor de vara...

7 comentarii:

  1. `O, dans promis pierdut prin rânduri, iubite timp cu părul răvăşit, te-ai scurs
    Prin nopti pierdute-n albul zilelor de vara...`
    Minunat simtit, minunat gandit, minunat scris:)!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar frumos...se pare ca toamna inca nu si-a intrat cu aedvarat in rol, sau cel putin nu la toti:D

    RăspundețiȘtergere