Orgie imundă. Impetuozitate.
Mă simt ca un invalid ce şi-a pierdut mobilitatea, fiecare rând ascuţindu-se în carnea-mi înfierbântată, precum fumul ce se păstrează cenuşiu atunci când lumânarea timpului mă arde, mă arde... Mâinile-mi palpânde şi febrile sfidează răstignirea, chinurile ţintuirii repetându-se obsedant în zeci de peniţe, iar mintea lacomă invocă, fără gânduri, nesupunerea, dispreţul, răzvrătirea, anarhia. Înţelesuri aşezate halucinant într-o mână de cuvinte, care aşteaptă...Nu aşteaptă nimic. Nu aştept nimic.
"I'm coming home
I know my kingdom awaits and they've forgiven my mistakes
Back where I belong
I never felt so strong
I'm coming home"
Ce cântec trist!...mă cheamă-n gesturi mute şi sfioase, iar când amiaza-apune, plange şi mă săruta lung pe ochii stinşi cu gene-nchise la culoare...pe gura caldă.
Suflet bolnav.
Pasu-mi de adolescent cu cadenţa-i grăbită pătrunde în necunoscutul trecator şi incert. Un necunoscut alb, difrom, ce se pierde în faţa ochilor căprui şi se regăseşte în sufletele absente ale indivizilor anonimi. Primesc noul înveliş cu acorduri de expresivitate, luat la schimbul stilului fanat, anost. Braţele aşteaptă întinse. Oh, şi ce braţe de statuie..le-ai crede-adormite de ani si fără vise...
Probabil ca as fi cautat un citat care sa reuneasca ceea ce fiinta'ti neinteleasa a adus la lumina.
RăspundețiȘtergerePerfectiunea se atinge atunci idelile neintelese dau de adevar,continuand insa sa isi pastreze misterul.
Probabil ca m'as fi chinuit sa gasesc cea mai buna explicatie,pentru a'mi putea expune surprinderea.
...insa nu a fost nevoie de nimic pentru a te putea felicita.
"Let the rain wash away all te pain of yesterday..."