sâmbătă, 5 mai 2012

aluzie

O picătură de sudoare, apă de mare, soare şi sare
Cade greoi din frunţi ce-ascund tăcut, sub pale dungi frânturi de piele moartă şi necunoscut.
Ochi ruginii, bolnavi privesc un paradis pierdut în margini de univers
Am să clipesc, opreşte-mă din plâns, să nu-l strivesc
În pumn plin de vise narcotice, am încercat demult să mă feresc
Îmi spun pot, dar nu găsesc nici un rost, greşesc dacă trăiesc?
O viaţă de vicii...

8 comentarii:

  1. gresesti daca existi,nu daca traiesti.
    a trai in pacat,reprezinta apogeul existentei noastre.
    cele mai profunde trairi sunt cele degajate de muritorii de rand,ce doar isi permit sa viseze la ceva mai metafizic,transcendent

    RăspundețiȘtergere
  2. m-ai cam inchis de la prima propozitie.

    RăspundețiȘtergere
  3. a trebuit sa recuperez,acum ca iti pot lasa din nou comentarii.
    cred ca intr'o zi voi da de tine,undeva pe la 6 dimineata ;))

    RăspundețiȘtergere
  4. sa ma suni atunci, sa disparem la o cafea :))

    RăspundețiȘtergere
  5. cel mai tare lucru mi se pare sa fii in stare sa traiesti asa cum simti si sa iti asumi pe deplin acest fapt...restul e minciuna...asa ca daca zice lumea ca e pacat, pacat sa fie...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pacatul simbolizeaza teama de consecinte, de urmarile necunoscute ale actiunilor tale: o simpla existenta limitata a materiei. Aceste limitrofe sunt inutile pentru depasirea conditiei animalice, fie daca le respecti sau nu, pentru ca omul se va intoarce de unde a plecat. Viata e un simplu cerc, nu conteaza diametrul, ci conturul acestuia. Gaseste-te pe tine insuti. Gradul de placiditate este o caracteristica a firii umane, nu un criteriu.

    RăspundețiȘtergere
  7. pacatul e insusi o consecinta a vietii. sau poate viata e insasi un pacat

    RăspundețiȘtergere