Picioarele se mişcau dureros,
călcând cu sfiala unui om pierdut de sine
deasupra-ncinsului ciment.
Purtam pe tălpile murdare,
mirosul cărnii în sfârşire,
strivind barbat cortegii funerare,
amanţi aflaţi în descompuneri
cu sufletul umblând tardiv pe pământiul orizont.
Găseam în ritmul marşului funebru,
necunoscute game ale tinereţii,
clavicul negru, nişte străini, pianul sobru şi
fostele iubiri cărând cu patimă,
false intenţii.
Viaţa părea înţepenită pe veci într-un cavou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu