luni, 23 aprilie 2012

către ea

Tocmai târziu ai plecat, şovăitoare ca întotdeauna, mergând cu pasul tău apăsat şi mintea-n alte zări. Nu! Eu te-am gonit, tu doar ai acceptat să îţi dau drumul. Doar oare atât de strâns te-am ţinut? Poate îmi pare rău. Şi totuşi, întotdeauna e mai bine să las obiceiurile vechi în speranţa unora noi. Pentru că, iubire, ai stors tot din mine. Si nu m-aş întreba dacă sunt tristă, dar nici nu cred că aş răspunde că sunt fericită. Sunt doar eu fără tine, o posibilă tu fără el. Da, atât de mult ai însemnat, ai rupt şi luat tot ce ti-am oferit eu de drept. Dacă doare? Nu ştiu, tu să-mi spui. Oare meriţi să doară? Nu cred că înţelegi oricum. Doar dacă ai şti cine sunt. Nu poţi să spui că mă cunoşti.

10 comentarii:

  1. e unul dintre blogurile mele preferate... <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. am o multime de pareri, dar de fapt n-am nimic

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. is the only way of being

      Ștergere
    2. cu toate astea, inca ai ramas agățată de EA, nu i-ai dat drumul...e mereu prezenta in gandurile tale...

      Ștergere
    3. ah, dar timpul! timpul e esential. poate odata cu trecerea lui...

      Ștergere
    4. oricum va ramane o parte din tine ...cred...pentru ca te-a marcat si va ramane incrustrata in tine, ca o cicatrice sau ca un tatuaj...ceea ce, pana la urma, mi se pare fascinant...fantomele celor ce au trecut prin viata noastra ne bantuie inlauntrul...incercand sa iasa la suprafata...

      Ștergere