luni, 21 iunie 2010

Memories that fade like photographs

           Porniră singure, în lini frânte, ameţitor, să adune amintirile răzleţe...
"Mişcările sângelui erau vânt pe buzele ei. Mână în mână, răspândeau veselia mirată a unei fetiţe când scoate dintr-un pod cu vechituri, jucăriile unui copil mort. Privind numai, presimţeai fumul de ţigară care domnea la pervazul ferestrei, ca o ceaţă a insomniilor lungi. Îmbătaţi de sărutări lungi, noaptea se risipea precum ploaia caldă de vară. Mirosul copacilor înfloriţi le dădea o moleşală dulce ca o sinucidere în apa caldă, prin tăierea venelor. Atingerile deveneau din ce în ce mai violente, fizionomia feţelor schimbându-se radical, ascunzând surâsuri învăluite în mister. Scârţâitul uşilor şi al podelei şubrede înlocuia pianul din salonul principal, schimbare ce nu a fost sesizată în nici un fel.
Pe bărbia lui se scurgea puţin sânge din buza inferioară, contrastându-se cu ochii lui verzi. Lumina lunii dădea roşului o intensitate ce îţi făcea inima să pulseze mai tare lichidul colorat în vene. Calmul era tulburat de răsuflări reci ce le făceau ochii să tremure. Incolorul se scurgea pe obrajii lor, într-un ritm domol."
           Amintirea îi umplu inima de o fericire dureros de mare. Bucuria era atât de vie în sufletul lui încât se temea să nu-l înece. Un fir înroşit îi străpunse creierul şi arse amintirile dimprejur, lăsând în urmă un gol cenuşiu. Cuprinse în braţe singurătatea ce-i turna fiori de groază în suflet. O lumină moale îi ustura ochii mari, verzi, cu o lucire stranie şi un contur roşu, parcă înecaţi în sânge. Amurgul cernea peste el pulbere de întuneric. Între pleoapele strânse îmbrătişa toată fiinţa ei. Inima lui plângea ca o rană proaspătă, iar în cap i se chinuiau frânturi de gânduri. Se prăbuşi cu faţa la pământ. Izbind podeaua, faţa de ceară mai smulse o străfulgerare de durere, apoi gândurile s-au stins neisprăvite.

Un comentariu: