Vremea de
afara contrasta cu primavara din sufletul meu. Fumam grabita, simtindu-mi anii
din ultima vreme prinzand forma si culoare pe sub bratele rosii de frig, ce
asteptau cu nerabdare sa te cuprinda strans. Te-ai apropiat incet de la spate, fixandu-ma cu aceiasi ochi care
obisnuiau sa ma inghita precum strazile in tarziul noptii. Mi-ai intalnit
privirea cu mai multa spaima decat bucurie, vazandu-mi chipul tras si obosit ce
incerca sfortari nereusite ale unei fericiri purtata de aripile timpului. Nu
mai eram noi si eram totusi mai noi ca niciodata. Doua suflete despartite si
readuse impreuna de vreme se priveau atunci in oglinda si parca nici lor nu le
venea sa creada. M-ai insfacat cu o sete teribila de mine in ochi si cu cea mai
tandra atentie in gesturi, inlaturand cu gratia-ti caracteristica orice distanta
si raceala asternuta de trecerea anilor. Patru ani si doua inimi. Inimi confuze
care si-au imprumutat batai si s-au innodat cu vene. Patru ani si doua trupuri.
Trupuri din alte planuri ale vietii, menite sa se gaseasca unul pe altul la
rastimp de vreme. Patru ani si doua maini. Maini care au mers mereu cu palmele
deschise si amintirea proaspata a atingerii prin lunga asteptare a regasirii.
Dar parca si timpul statea atunci pe loc, la aceeasi masa si in acelasi pat cu
noi, iar amintirile zambeau din indepartarea induiosata a anilor.. Si noi
zambeam odata cu ele.
"-What is happiness to you?
-This morning, having coffee with her."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu