Experientele cumplite nasc monstrii pe masura

 
               Lucrurile de o profunzime adanca sunt de cele mai multe ori invaluite in masti. Dar cum ramane cu oamenii? Li se aplica oare si lor acelasi principiu? Nu cred ca poti ajunge sa cunosti pe cineva pana in cele mai intime adancuri, sufletul nostru e construit precum labirintul lui Minos iar cei care incearca sa il descifreze se vor gasi pierduti dinainte sa inceapa. Fiecare chip ascunde o noua infatisare, iar fiecare infatisare descoperita e doar o fatada pentru un alt continut cu intelesuri menite sa nu fie asimilate vreodata. Singurul lucru permanent in viata este schimbarea, iar o schimbare constanta aduce cu ea motivele falsitatii. Astfel ca lumea imi pare astazi o sumbra capodopera de fictiune in care oricine porneste intr-o cautare a adevarului va sfarsi inecat intr-o balta de zapaceala absoluta. Mi-a fost dat sa invat de-a lungul timpului ca fericirea este invers proportionala cu masura de adevar pe care il descoperi, iar oamenii cei mai distrusi sunt cei cu o cunoastere completa. Dar nu numai doctrinele ruineaza suflete, ci si oamenii insisi. Fiecare dintre noi isi tese panze de constelatii in suflet care ajung sa ne devina propriul univers. Dar sa te multumesti cu ceea ce e pe deplin al tau nu e niciodata satisfacator, colonizarea unei lumi noi ce apartine altui individ fiind mult mai atragatoare. Asa se face ca alegem sa calcam peste vieti si vase de sange in goana noastra inspre cunoastere absoluta, capcana pe care ne-o intindem singuri. Pentru ca fiecare individ in care alegi sa te ingropi, pe care decizi sa il dezbraci de masti si haine bazandu-te pe un rationament al afectelor, este doar o fundatura iar daca nu, un drum pe care il vei parcurge neincetat dar nu te va duce nicaieri.
Astfel se risipesc cele mai bogate dintre suflete, cauta sa descopere atat de multe incat uita sa se pastreze pe sine..