“Am asteptat in fiecare zi
noaptea.”
Si asa
facuse. Noaptea in care intunericul din inimile lor avea sa le lumineze
trupurile ce se cautau unul pe altul inca de la inceputul timpului. Fiecare
mangaiere le intepa pielea cu duiosie, aducandu-le in priviri intelesuri
nerostite dar cunoscute de amandoi. Intamplarea li se parea atat de vie si de
prezenta in jurul lor, desprinzandu-se din haine si din amintiri, de parca
greutatea ei pe pieptul sau era fireasca si naturala; cel putin asa o simteau
cele doua trupuri care se cunoasteau fara sa se priveasca. Se strangeau unul
langa celalalt, fara sa se vada cu ochii lacomi, care ar fi muscat cu sete si
cu dureri atat de dulci, constienti de inutilitatea luptei dintre ratiune si
afecte. O dragoste care si-a cusut pe loc cicatricile, amestecata cu dorinta
arzatoare ce se plimba din varful degetelor pana pe fruntile transparente acum,
ce lasau la vedere fiecare gand. Ardea tot aerul din ei iar rabdarea parca nu
isi mai gasea rostul. Ce ii despartea? Viata din afara feresterelor disparuse
odata cu lumina zilei, luand cu ea si zidurile cladite dintre ei. Nimic nu ar
fi reusit oricum sa ii mai tina la distanta. S-au insfacat violent, mai mult ca
intr-o apriga lupta in care ei jucau rolul celor mai inversunati inamici. Isi
striveau buzele rosii, muscand la rastimpuri si se posedau unul pe celalalt
pana la epuizare, in cel mai intim contrast.
Dar acea dragostea
mai avea de trait o singura noapte pana sa imbrace iar camasa de forta. O
noapte ce inca mai mocneste si arde carnea din mine, cand ma gaseste singura in
aceeasi incapere in care neajunsurile sunt acum la ele acasa. Iar tu.. Tu esti
acum in alta casa, oferindu-te fara cerere precum o intrebare care nu asteapta
un raspuns din partea nimanui. Poate din cauza asta m-am si oprit din
incercarea mea patetica de a mi te explica. Ti-am lasat langa talpi un univers
aflat in expansiune in schimbul unor constelatii si stele pe tavanul care ne-a
fost unicul martor. As fi fost in stare sa imi vand sufletul doar ca sa imi pot
permite chiria inimii tale. Si poate ca am facut-o, dar se pare ca altcineva
locuia deja acolo. Imi este mila de bietul suflet idiot care va incerca sa te
detina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu