Ingrop inca un mort iubit

              Ploua dulce, rascolind miros de pamant negru. Indivizi anonimi imi cercetau pasul rupt de asfalt, cu ochi grabiti si trupurile lor zvelte. Zumzetul aglomeratiei, oamenii zgomotosi si miscarile lor dezordonate palmuiau linistea de odinioara, desfiintand-o cu repeziciune.Viata trecea mereu pe aleile luate la pas. Sub cerul anemic, orasul indoliat dansa pe ritmuri mate, prim fumuri si cenusa iubirilor apuse in zile de demult.
''Azi nu ma mai intorc acasa.'', sopteam alert prin buzele aprinse de sarutari fierbinti de nicotina. Vedeam cum te apropii, in cerul cu dungi pale, stinse. M-ai luat usor de mana, cu gesturi mute, trezind in mine intreaga lume adormita. Si-mi aduceai a cliseu blond al anilor '50. Tigarete lungi, buze puternic rujate; degete strans legate, palme-mpletite si miscarile-mi bolnave si incete.
             Crepuscul de visari, spart de necunoscutii trecatori ai vietii mele. Aveam ochii grei si putrezi de vicii si sperante. Dar ochii mei erau numai ai tai! Stiai, si totusi zambeai, descretindu-mi fruntea-nvinetita, pe umarul tau.
Cateodata insa, parea ca nu dai doi bani pe noi. Pe mine, pe el... Cateodata, lasai capul usor pe spate si-mi ziceam ca zbori spre alte zari. Iti placea sa-i uiti pe toti, respirand linistita din adancul pieptului. Te-ascultam cu trupu-mi bolnavicios si sufletul murdar, plin de pacate. Te-ascultam mereu, dar oare tu m-ai auzit vreodata? Iti spuneam atatea si totusi, nu ti-am zis nimic niciodata. Cascam gura larg, lasand sa tipe tacerea, in timp ce-mi prindeam tamplele-n palme, incet si fara sunet. Ma rezemam de pereti reci, tatuati cu ganduri straine, privindu-te cu vidul ochilor. Lasam sa treaca asa minute, ore, zile...
[...] Azi, aleile sunt goale. Pot sa treaca oamenii cu viata lor de toate zilele.