miercuri, 18 decembrie 2013

sadness on a daily basis

Cand vine vorba de tine, eu uit mereu. Te rog sa imi reamintesti, ia-mi inima in palme si arata-i cum sa simta. Strange-o puternic, asa cum o vezi, grea si istovita in cenusa propriului ei foc.  Uita-te-n ochii mei si priveste-ma cat sunt de om, cu ale mele slabiciuni bolnave si randuri confuze ce-nchid emotii in cuvinte. Pentru ca eu scriu doar atunci cand caut refugiul, cand ma afund in valuri de tristete surda. Intima. Curgerea ei permanenta e interceptata de alte trairi, alte sentimente, ce doar o acopera si o ascund vremelnic. Dar ea rasare mai departe, aceeasi tristete in care se ineaca ziua cu tot cu lumina ei.
Bate o inima si-un ceas. Cu ochii-n lacrimi, mi-am regasit sufletul intins pe urme grele de pasi. Trairile mele si-au pierdut sonoritatea.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu