Sweet little words, made for silence not talk.

           [...] răsunetul paşilor lui era ca o bătaie de inimă a zidurilor uscaţi. Amintiri atât de vechi, încât şi în suflet imaginea lor era acoperită cu surul tremur al aţelor de păianjen. Ochii verzi, mari, cu lumini de taină, se înmuiară într-un val de lacrimi. Glasul i se topi în întunericul camerei ca o şoaptă de iubire. În mintea lui gândurile se zbăteau neputincioase, nimicindu-se unele pe altele într-un ritm haotic. În suflet însă, durerea se risipi în îmbrăţişarea albă a dragostei. Cuvintele năvăliră afară.
           Glasul lui răspândea în atmosfera caldă, o tulburare ca un parfum greu. Ea se silea să o împrăştie, schimbând necontenit subiectul şi tonul convorbirii, iritată că nu reuşeşte şi că trebuie să inspire o ameţeală pe care el o întreţine inconştient. Se ridică grăbită, privirea lui parcă îi atinse o rană deschisă. Mintea îi era înceţoşată de o confuzie obositoare, semne de întrebare fără răspuns, şi toate se roteau în jurul lui. Porni rigidă. Se opri. Cu o mişcare ţeapănă, ca într-un somn hipnotic, aprinse o ţigare. Silabele răsăreau în efortul vorbelor reliefate dureros, cum e trupul slăbit de boală. Apusul zâmbea agonizant prin ferestre. Prin buzele uşor dogorite de sărutarea cu nicotină, mărturisi, cu o calmitate agasantă. Era deja tarziu. Urmă o tăcere deasă , înţepată doar de tic-tacul ceasului. În ochii lui se chinuia o pâlpâire stinsă.
           Ridică mândră capul, apropiindu-şi puţin ploapele grele ca nişte capace de plumb, şi zâmbi prin pulberea de fum cernută în întuneric. Apoi întoarse spatele şi se îndreptă spre uşă. Silueta ei se mai profilă o clipă în deschizătura neagră.
           Lumina gălbuie îi stăruia în ochi, tot mai slabă, mai tulbure. Gândurile i se înşirară ca într-un cerc unde nimic în afară de ea nu mai putea pătrunde. Remuşcări şi păreri de rău încadrau toate frânturile de amintiri, şoptindu-i numele.O oboseală mare îi îngreuna tot corpul. Gândurile i se încurcau iar, din ce în ce mai palide. Simţi cum i se subţia conştiinţa până ce se pierdu în uşurarea agoniei apusului...