De mana cu vara

Timpul vine din viitor...
Treceti ochii grabiti prin randuri de ganduri amare, scrise de-o vara cu flori in numere pare; ganduri pierdute-n prosoape, uitate-n nisip.
Arunca-ti visele departe, in toamna zdrentuita de culori, frunze si-alei murdare. In vieti aflate-n putrefactie.
Treci prin tentatii, leaga relatii scurte cu chipuri vesnic pierdute-n bai de soare si de fum, placeri ascunse-n bautura; ce dragi imi sunt cei anonimi.
Talpi arse si cojite, se plimba lent pe pictori de cuvinte, cu negru cearcane sub ochii lenesi aruncati pe schite vagi a o mie si una de probleme.
Si-am inceput alert, ti-am spus prea multe ca mai incolo sa le uiti, dar nu-i nimic, nu-ti cere scuze.
''Eu nu ma supar niciodata.''
Sfarsit de vara-a numerelor pare, cand timpul vine din viitor, trece in urma, cade usor si o acopera cu flori, caci mortii mor si ei mereu.

Un cer violet, departe, cuvinte scuipate intr-o dimineata aspra de septembrie...