marți, 10 aprilie 2012

de unde vi?

Mi-ai desprins coastele de stern şi te-ai furişat cu ochi bănuitori înauntru, întampinându-mi sufletul diform cu false vorbe şi tandreţuri. Am deschis ochii, având senzaţia unei subite descompletări, a unui vid individualizat prin absenţă. Plecaseşi... În golul nesfărşit al unei răni fericite, durerea străbate mereu ca o rază din infinit.
.......................................................................................................................................
Cerul zâmbeşte amar, lăsând loc unui amurg târziu de primăvară. Am să plec şi eu, iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu